Acid cromic

Acid cromic
Nume IUPACAcid cromic (VI)
Identificare
SMILES
O[Cr](O)(=O)=O
O=[Cr](=O)(O)O
Număr CAS7738-94-5
PubChem CID24425
Informații generale
Formulă chimicăH2CrO4
Aspectcristale roșii-brune
Masă molară118,01 g/mol
Proprietăți
Densitate1,201 g/cm3
Punct de topire197 °C
Punct de fierbere250 °C
Solubilitate în apă
169 g/100 mL
Pericol
O : OxidantT : ToxicN : Periculos pentru mediu
Oxidant, Toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze RR9, R26, R35, R45, R46, R24/25, R42/43, R48/23
Fraze SS43, S45, S60, S61
SGH03 :SGH05 : CorozivSGH06 : ToxicSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Acidul cromic este un tip special de oxoacid, cu formula chimică H2CrO4, în care atomul central de crom are un număr de oxidare egal cu +6 (VI). Atât acidul, cât și sărurile sale, sunt agenți oxidanți puternici. Formează două tipuri de săruri: cromați (cromat de potasiu) și dicromați (dicromat de potasiu). Anhidrida sa este trioxidul de crom și este un acid slab.[1]

Obținere

Teoretic, acidul cromic se poate obține prin reacția dintre trioxidul de crom (anhidrida sa) și apă:

C r O 3 + H 2 O H 2 C r O 4 {\displaystyle \mathrm {CrO_{3}+H_{2}O\longrightarrow H_{2}CrO_{4}} }

De asemenea, mai există și alte metode:

3 C r F 4 + 10 H 2 O 2 C r ( O H ) 3 + H 2 C r O 4 + 12 H F {\displaystyle \mathrm {3CrF_{4}+10H_{2}O\longrightarrow 2Cr(OH)_{3}\downarrow +H_{2}CrO_{4}+12HF\uparrow } } la fierbere
3 C r F 5 + 11 H 2 O C r ( O H ) 3 + 2 H 2 C r O 4 + 15 H F {\displaystyle \mathrm {3CrF_{5}+11H_{2}O\longrightarrow Cr(OH)_{3}\downarrow +2H_{2}CrO_{4}+15HF} }

Proprietăți chimice

Structura acidului dicromic și a acidului cromic

Acidul cromicse transformă în acid dicromic, H2Cr2O7, prin protonarea totală:

[Cr2O7]2− + 2H+ este în echilibru cu H2Cr2O7 este în echilibru cu H2CrO4 + CrO3

Ionul dicromat poate fi obținut și prin reacția trioxidului de crom și acid cromic.

Referințe

  1. ^ A. F. Holleman, E. Wiberg, N. Wiberg: Lehrbuch der Anorganischen Chemie. 102. Auflage. de Gruyter, Berlin 2007, p. 1568, ISBN 978-3-11-017770-1