Acord (notație)

Acordurile sunt notate după numărul notelor, mărimea intervalelor dintre note și nota fundamentală. De exemplu, acordul C^m este un acord de 3 note separate de intervale de 1 1/2 si 2 tonuri cu nota fundamentală C (sau Do în solfegiu).

Frecvent acordurile sunt interpretate răsturnat când, deoarece unele note sunt transferate cu o octavă mai jos, nota de bass este diferită de nota fundamentală. De exemplu, acordul D⁷/F# are nota fundamentală D și nota de bass F#.

Notația mărimii și ordinii intervalelor

In exemplele de mai jos, nota fundamentală este nota C. In gama Do Major aceasta notă este treapta I. Astfel, un acord notat C⁷ este același cu un acord notat I⁷ in gama Do Major.

Un interval de 1 1/2 si 2 tonuri este o tertă mică și mare, respectiv.

Notele unui acord sunt numite după intervalul dintre acestea și nota fundamentală: terță, cvintă, septimă, etc.

Acord de 3 note (trison, triada sau cu cvintă)

Notația și intervalele acordului de 3 note
(în tonuri, 1 ton=2 semitonuri)

	C	Cm	C+	C0
Intre notele de sus	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$
Intre notele de jos	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$

Acord de 4 note (cu septimă)

Notația și intervalele acordului de 4 note
(în tonuri, 1 ton=2 semitonuri)

	C7, CMm7	CΔ, CM7	Cm7	Co7	Cø7	CmΔ	CΔ/#5	C7/#5
Intre notele de sus	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {}{}}}$
Intre notele din mijloc	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$
Intre notele de jos	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 1{\frac {1}{2}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$	${\displaystyle 2{\frac {}{}}}$

Exemple de acorduri de 5, 6 și 7 note

In aceste cazuri unele note nu sunt folosite din cauza unor disonanțe puternice.

Notația treptei pe care este nota fundamentală

Acordurile sunt frecvent notate după treapta (nu nota) pe care este nota fundamentală. Această notație este avantajoasă (de exemplu, in procesul de modulație^[1]) deoarece descrie acorduri cu aceeasi funcție în diferite game.

De exemplu, dacă triada pe tonică este majoră, minoră, mărită și micsorată acordurile sunt notate respectiv I, i, I⁺ și i^o.

Pentru un acord cu septimă, I^M7 denotă intervale de, in ordine, o terță mare, mică și mare peste tonica gamei curente, vii^ø7 denotă o terță mică, mică și mare peste treapta vii, etc.

Notații speciale

Acord adițional

Acordurile adiționale sunt folosite des în muzica de jazz.

Acord suspendat

Acordurile suspendate au o consonanță mai redusă, punând în relief armonia unui acord traditional.

Bibliografie

• J. Lyke, D. Edwards, G. Haydon, R. Chioldi Keyboard fundamentals vol. 1-2, editia a 6-a, Stipes Publishing Company, 2006.