Compus organosulfurat
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7e/OrganosulfurLogo.svg/220px-OrganosulfurLogo.svg.png)
Compușii organosulfurați (sau organosulfurici) sunt compuși organici care conțin sulf.[1] Mulți compuși de acest tip prezintă un miros neplăcut, însă unii derivați sulfurați sunt și printre cei mai dulci compuși cunoscuți (de exemplu, zaharină). Legăturile carbon-sulf sunt foarte răspândite în natură, iar din cei 20 de aminoacizi] comuni, doi (cisteină și metionină) sunt derivați sulfurați. Utilitatea compușilor organosulfurați este variată; de exemplu, multe antibiotice sunt din această clasă (peniciline și sulfamide), dar sunt și compuși toxici (iperita).
Clasificare
Clasă | Reprezentanți | |||
---|---|---|---|---|
Formulă generală | Grupă funcțională | Număr de oxidare | Formulă structurală | Denumire |
R–SH | Tiol[2] | −II | ![]() | Etantiol[2] |
Ar–SH | Tiofenoli[2] | −II | ![]() | Tiofenol[2] |
R–S–R' | Tioeter[3] | −II | ![]() | Etilmetiltioeter |
R–S–S–R' | Disulfură[4] | −I | ![]() | 4,4′-Dinitrodifenildisulfură |
R–SO–OH | Acid sulfinic[5] | +II | ![]() | Acid etansulfinic |
R–SOO–OH | Acid sulfonic[6] | +IV | ![]() | Acid propansulfonic |
R–SOO–X | Derivat de acid sulfonic[7] | +IV | ![]() | Clorură de fenilsulfonil[8] |
R–SO–R' | Sulfoxid[9] | 0 | ![]() | Dimetilsulfoxid[9] |
R–SOO–R' | Sulfonă[9] | +II | ![]() | Dietilsulfonă |
R–S–OH | Acid sulfenic[8] | 0 | ![]() | Acid etansulfenic |
R–O–SO3H | Sulfat de alchil[10] | +VI | ![]() | Sulfat de etil |
R–O–SO2–O–R' | Sulfat de dialchil | +VI | ![]() | Dimetilsulfat[11] |
R2N–CS–NR'2 | Tiocarbamide[12] | -II | ![]() | Tiouree[12] |
Referințe
- ^ Block, E. (). Reactions of Organosulfur Compounds. Academic Press. ISBN 0-12-107050-6.
- ^ a b c d Siegfried Hauptmann: Organische Chemie. 2. Auflage. VEB Deutscher Verlag für Grundstoffindustrie, Leipzig 1985, S. 473–476, ISBN 3-342-00280-8.
- ^ Siegfried Hauptmann: Organische Chemie. 2. Auflage. VEB Deutscher Verlag für Grundstoffindustrie, Leipzig 1985, S. 477–479, ISBN 3-342-00280-8.
- ^ Hans Beyer, Wolfgang Walter: Organische Chemie. S. Hirzel Verlag, Stuttgart 1984, S. 144, ISBN 3-7776-0406-2.
- ^ Siegfried Hauptmann: Organische Chemie. 2. Auflage. VEB Deutscher Verlag für Grundstoffindustrie, Leipzig 1985, S. 480–481, ISBN 3-342-00280-8.
- ^ Siegfried Hauptmann: Organische Chemie. 2. Auflage. VEB Deutscher Verlag für Grundstoffindustrie, Leipzig 1985, S. 480–487, ISBN 3-342-00280-8.
- ^ Siegfried Hauptmann: Organische Chemie. 2. Auflage. VEB Deutscher Verlag für Grundstoffindustrie, Leipzig 1985, S. 484–485, ISBN 3-342-00280-8.
- ^ a b Siegfried Hauptmann: Organische Chemie. 2. Auflage. VEB Deutscher Verlag für Grundstoffindustrie, Leipzig 1985, S. 485, ISBN 3-342-00280-8.
- ^ a b c Siegfried Hauptmann: Organische Chemie. 2. Auflage. VEB Deutscher Verlag für Grundstoffindustrie, Leipzig 1985, S. 479–480, ISBN 3-342-00280-8.
- ^ Hans Beyer, Wolfgang Walter: Organische Chemie. S. Hirzel Verlag, Stuttgart 1984, S. 235–236, ISBN 3-7776-0406-2.
- ^ Hans Beyer, Wolfgang Walter: Organische Chemie. S. Hirzel Verlag, Stuttgart 1984, S. 137, ISBN 3-7776-0406-2.
- ^ a b Siegfried Hauptmann: Organische Chemie. 2. Auflage. VEB Deutscher Verlag für Grundstoffindustrie, Leipzig 1985, S. 471–472, ISBN 3-342-00280-8.