Karl von Inzaghi

Karl von Inzaghi
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Graz, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Graz, Imperiul Austriac[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Geheimrat Modificați la Wikidata

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Karl von Inzaghi (în italiană Carlo Borromeo d'Inzaghi, în cehă Karel Boromejský Rudolf hrabě Inzaghi, n. , Graz, Monarhia Habsburgică – d. , Graz, Imperiul Austriac) a fost un nobil austriac și om politic al Imperiului Austriac, care a îndeplinit funcțiile de guvernator al Iliriei (1817-1829), Veneției (1820-1826) și Moraviei și Sileziei (1827-1834), apoi pe cea de cancelar suprem al Boemiei (1842-1848).

Familia

Provenea din familia de origine italiană Inzaghi, stabilită în Stiria în secolul al XVII-lea. Tatăl său, Johann Nepomuk Inzaghi Freiherr (baron) von Kindberg (1734-1818), consilier guvernamental al Austriei Interioare și înalt comisar la Idrija, s-a căsătorit mai întâi cu contesa Maria Walpurgis von Dietrichstein-Weichselstäd (mama lui Karl), apoi cu contesa Rosalia Maria Aloysia von Attems (1761-1841). Unchiul său a fost Franz Philipp von Inzaghi (1731-1816), canonic al Capitolului Mitropolitan din Olomouc, arhidiacon purtător de mitră al bisericii din Mikulov și apoi episcop al Diecezei de Trieste (1775-1788), episcop de Gradisca (1788-1791) și episcop de Gorizia și Gradisca (1791-1816).[4] Karl Borromäus Rudolph Inzaghi (menționat uneori în varianta italiană Carlo Borromeo Rodolfo d'Inzaghi) s-a născut la Graz în 1777.

S-a căsătorit cu contesa Maria Elisabeth Rosalia Anna Johanna Nepumocena Aloisia Theresia von Attems,[5] dar nu a avut niciun fiu,[6] ci numai două fiice: Luisa (născută în 1800) și Maria (născută în 1801).[5] Deoarece nici fratele său Philip nu a lăsat urmași, nepotul său, Friedrich von Attems, a devenit moștenitorul universal al averii familiei. Un alt frate fără copii, Antonin (mort la Kroměříž), a fost canonic al Capitolului din Olomouc și în perioada 1812-1813 rector al Capitolului din Kroměříž.

Cariera

Absolvent de studii de drept, el intrat în serviciul guvernamental în 1798 la Graz și de acolo a trecut în 1801 ca funcționar în Galiția. În perioada mișcărilor de trupe în această zonă a fost, probabil, subordonat arhiducelui Karl. El a devenit apoi funcționar în Departamentul de Stat, fiind promovat în 1804 la rangul de șambelan. Ulterior a devenit șambelan al arhiducelui Rainer, vicerege al Regatului Lombardia-Veneția, și, în același timp, secretar al cabinetului său. În 1815, el a însoțit Armata Austriacă pe post de intendent. A îndeplinit funcția de guvernator al mai multor provincii austriece: Iliria (1817-1819), Veneția (1820-1826)[7] și Moravia-Silezia (1827-1834). În 1834 a devenit cancelar al Curții Imperiale de la Viena,[8] iar, după moartea contelui Anton Friedrich Mittrowsky von Mittrowitz und Nemischl (1842), l-a înlocuit în funcția de cancelar suprem al Boemiei, pe care a deținut-o până în martie 1848. În paralel cu funcția de cancelar suprem a prezidat mai multe instituții administrative austriece. Fiind exponent al regimului guvernamental absolutist austriac, a fost pensionat și s-a stabilit apoi la Graz.

Prin intermediul Institutului Caritabil din Graz a sprijinit cu generozitate mai multe instituții medicale și de caritate. El a fost membru al Societății Agricole din Viena, precum și membru de onoare al academiilor din Viena, Veneția și Milano, al Institutului Literar din Padova și al Societății Economice din Silezia.[9] A fost ales cetățean de onoare al orașelor Viena și Graz. A fost înmormântat după propria dorință în Währing, pe atunci o suburbie a Vienei.

Decorații

  • Marea Cruce a Ordinului Suveran al Cavalerilor de Malta
  • Marea Cruce de Cavaler al Ordinului religios și militar constantinian al Sf. Gheorghe al Parmei
  • Marea Cruce de Cavaler al Ordinului imperial austriac Leopold

Note

  1. ^ a b c d „Karl von Inzaghi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ a b c d e Inzaghi, Karl Borromäus Graf (BLKÖ)[*][[Inzaghi, Karl Borromäus Graf (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 10, p. 214))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Jacob A. Hyrtl (), Die fürstlichen, gräflichen und freiherrlichen Familien des österreichischen Kaiserstaates: Mittheilungen über ihren Ursprung, Adel, Geschlechtsfolge und Wappen (în germană), Schaumburg, p. 117 
  5. ^ a b Arbre généalogie de la famille von Inzaghi
  6. ^ Ernst Heinrich Kneschke. Deutsche Grafenhäuser der Gegenwart: in heraldischer, historischer und genealogischer Beziehung. A - Z. Weigel. p. 179.  Parametru necunoscut |yeare= ignorat (ajutor).
  7. ^ Federica Wiel-Marin (). La ceramica attica a figure rosse di Adria : la famiglia Bocchi e l'archeologia. CLEUP. p. 42. .
  8. ^ Federica Wiel-Marin (). Almanacco per le provincie sogette al I. R. governo di Venezia. p. 15. .
  9. ^ http://books.google.it/books?id=0NMYAAAAYAAJ&pg=RA3-PA44&dq=Carlo+d%27Inzaghi&lr=#v=onepage&q=Carlo%20d'Inzaghi&f=false

Bibliografie

  • Constantin von Wurzbach (). „Inzaghi, Karl Borromäus Graf”. [[Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich]]. Zehnter Theil, Jabłonowski - Karolina (în germană). Viena: K.k. Hof- und Staatsdruckerei. pp. 214–215.  Parametru necunoscut |url capitol= ignorat (ajutor); Conflict URL–a (ajutor)
  • Inzaghi, Karl Graf von. In: Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950 (ÖBL). Svazek 3, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien 1961, p. 39.

Portrete

  • Litografie Franze Eybla (1832), Moravská zemské knihovna
  • Litografie Josefa Kriehubera (1840), Moravská zemská knihovna
Control de autoritate