Legea condiționismului

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
  • Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din iunie 2017.
  • Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din iunie 2017.

 Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Condiționismul absolut din budism postulează următoarele idei: Nimic în lume nu a aparut fără o cauză și totuși nu există o cauză unică, ci o succesiune cauzală nesfârșită. Dacă vom privi între 2 oglinzi așezate paralel vom observa că imaginea noastră se repetă până la infinit. Tot așa și succesiunea cauzală nesfârșită. Condiționismul mai spune că nu există nimic apărut în lume ca fiind creat dintr-un ”EU” sau ”sine” (cum este cazul unui Dumnezeu supranatural) și că în lume nu există forma unui ”eu” sau a unui ”sine”. Prin urmare condiționismul absolut completează învățătura despre non-eu (anatta) din budism și reflectă inferioritatea budismului față de creștinism în materie de suflet și existență. Existența budistă e impregnată de o suferință ce se propagă datorită condiționismului absolut prin nesfârșite reîncarnări, iar datoria supremă a budistului e să atingă Nirvana ieșind din ciclul samsaric -viață, moarte, reîncarnare-. Individul empiric din budism nu există ca persoană, este o iluzie, prin urmare starea Nirvana, nu e o stare de dispariție, întrucât nu dispare ceva ce nici nu a existat de fapt,ceva ce a fost de fapt o iluzie, un miraj.