Matei Vlădescu

Matei Vlădescu
Date personale
Născut	21 februarie 1835 Dâmbovița
Decedat	23 ianuarie 1901 (65 de ani) București, România
Înmormântat	Mănăstirea Viforâta[1]
Cetățenie	Țara Românească  Principatele Unite  Regatul României
Ocupație	politician ofițer
Activitate
Gradul	general
Modifică date / text

Matei Vlădescu (n. 21 februarie 1835, Dâmbovița – d. 23 ianuarie 1901, București, România) a fost un politician și general român, erou al Războiului de Independență al României și ministru al apărării naționale.

Biografie

Viață timpurie, educație

1854 - absolvent al Școlii Militare din București.

A lucrat împreună cu reprezentanții Statului-Major din Austria la realizarea primelor hărți militare ale României. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza este numit atașat militar pe lângă misiunea franceză care a redactat regulamentele tactice și administrative ale armatei române.

În plan politic a desfășurat o importantă actitvitate politică în calitate de senator

Viață militară

În timpul Războiului de Independență de la 1877, a condus, în calitate de colonel, trupe ale armatei române la Vidin și Plevna.

În 1883 a fost ridicat la gradul de General de Brigadă.

5 noiembrie 1889 - 15 februarie 1891 a avut funcția de Ministru al Războiului,

În anul 1892 este numit Șef al Statului Major Regal și Mareșal al Palatului Regal, până la trecerea sa în rezervă în anul 1899^[2].

În anul 1893 este ridicat la gradul de General de Divizie.

Note