Psihologie judiciară

Psihologia judiciară este știință și practică, o contopire a psihologiei generale și sociale aplicate la domeniul infracționalității. Domeniul psihologiei judiciare constă în devianță, adică conduite care se abat de la normele moarale și mai ales legale dintr-o cultură. Obiectul este studiul și analiza comportamentelor implicate în procesul judiciar.

Devianță și delincvență

Devianța se referă la încălcarea normelor sociale; nu se limitează la normele legale, înglobând toate deviațiile posibile. Acest fenomen se poate înțelege numai într-un context social. Pe lângă aspectul negativ, ea poate fi uneori un fenomen reglator al vieții sociale (după Emile Durkheim). Devianța întărește conformarea și certifică normalitatea.

Delincvența se referă la încălcarea normelor legale, a legilor scrise. Aceasta are o dimensiune statistică, juridică, sociologică, psihologică, economică, prospectivă și culturală. Delincvență poate fi de trei tipuri:

reală: cunoscută și sub denumirea de cifra neagră a criminalității. Se referă la toate actele și faptele antisociale interzise prin lege, indiferent dacă sunt descoperite sau pedepsite
descoperită: doar acele fapte care sunt descoperite
judecată: doar cea sancționată conform normelor legale

Problematica psihologiei judiciare

după univ. dr. Ioan Buș:

factorii determinanți ai comportamentului infracțional
mecanisme psihologice si psihosociale implicate în activitatea infracțională
particularitățile psihologice ale personalității infracționale
mecanisme psihologice implicate în fenomenul recidivării activității infracționale
psihologia victimei
psihologia mărturiei judiciare
modalități de prevenire a infracționalității
structura și mecansimele psihologice ale comportamentului simulat
explicarea conduitelor dizarmonice întâlnite în practica judiciară
dimensiunile psihologice și psihosociale ale privării de libertate
mass-media și infracționalitatea
implicațiile psihologice ale terorismului contemporan