Theo van Doesburg

Theo van Doesburg
Theo van Doesburg (Christian Emil Marie Küpper) în calitatea sa de Sergentul Küpper, circa 1915
Date personale
Nume la naștere	Christian Emil Marie Küpper
Născut	30 august 1883(1883-08-30) Utrecht, Țările de Jos
Decedat	7 martie 1931 (47 de ani) Davos, Elveția
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Căsătorit cu	Nelly van Doesburg[*]​ (24 noiembrie 1928–7 martie 1931) Lena Milius[*]​ (30 mai 1917–31 ianuarie 1923) Agnita Feis[*]​ (4 mai 1910–11 mai 1917)
Cetățenie	Regatul Țărilor de Jos[2]
Ocupație	poet pictor arhitect scriitor grafician[*]​ fotograf teoretician de artă[*]​ designer
Locul desfășurării activității	Davos Meudon (decembrie 1930–februarie 1931) Auvers-sur-Oise[*]​ Antrain (iunie 1929–august 1929) Haga San Sebastián Strasbourg (septembrie 1926–februarie 1928) Belle-Île-en-Mer Clamart (1924–1930) Paris Insula Rügen (iulie 1922–august 1922) Weimar (1921–1924) Groesbeek (mai 1915–iunie 1915) Zoeterwoude Leiden (1916–1921) Utrecht (septembrie 1915–1916) Heemskerk Apeldoorn Amersfoort Amsterdam[*]​ (1899–1914)
Limbi vorbite	limba neerlandeză[3][4]
Activitate
Pseudonim	Theo van Doesburg
Domeniu artistic	pictură
Mișcare artistică	De Stijl, Elementarism, Artă concretă, Dadaism
Influențat de	Piet Mondrian[1]
Semnătură
Modifică date / text

Theo van Doesburg (Pronunție în neerlandeză: /ˈteːjoː vɑn ˈduzbʏr(ə)x/, n. 30 august 1883 – d. 7 martie 1931) a fost un artist vizual complex neerlandez, care a practicat pictura, grafica, fotografia, scrisul, poezia și arhitectura. Theo Van Doesburg este cel mai bine cunoscut ca fondator și lider al mișcării artistice influente De Stijl, respectiv a variantei târzii a acesteia, elementarismul.^[5][6] În ultimii ani ai vieții sale, fost căsătorit cu artista, pianista și coregrafa Nelly van Doesburg.

Biografie

Viață timpurie

Theo van Doesburg s-a născut „Christian Emil Marie Küpper,” la 30 august 1883, în Utrecht, Olanda, ca fiu al fotografului Wilhelm Küpper și al Henriettei Catherina Margadant. După o scurtă perioadă de pregătire în actorie și canto, a decis să devină, în chip „straniu,” vânzător într-un magazin, ocupație al cărui succes a fost ultra-efemer.

Întotdeauna l-a considerat pe tatăl său vitreg, Theodorus Doesburg, ca fiind tatăl său firesc, astfel că primele sale lucrări sunt semnate cu Theo Doesburg, la care a adăugat ulterior „van,” ulterior schimbându-și oficial numele.

Carieră artistică

Prima sa expoziție a fost în 1908, la sediul organizației artistice Haagse Kunstkring, din Haga. Din 1912 și-a susținut lucrările scriind varii piese pentru diferite reviste. Doesburg se considera un pictor modern, la acea vreme, deși lucrările sale timpurii sunt în concordanță cu impresioniștii din Amsterdam și sunt influențate de Vincent van Gogh, atât ca stil, cât și ca subiect.

Acest lucru s-a schimbat brusc în 1913, după ce a citit „Rückblicke” – Privire îndărăt – a lui Vasili Kandinsky, în care artistul rus se uită înapoi la viața sa de pictor din 1903 până în 1913. Această „privire înapoi” l-a făcut să realizeze că există un nivel mai înalt, mai spiritual în pictură, care provine din minte, mai degrabă decât din viața de zi cu zi și că abstracția este singurul rezultat logic al acesteia.

Era deja în 1912 când Van Doesburg critica futurismul într-un articol de artă din „Eenheid” nr. 127, din 9 noiembrie 1912, deoarece,

“

Expresia mimetică a vitezei (oricare ar fi forma ei: avionul, automobilul etc.) este diametral opusă caracterului picturii, a cărei origine supremă se găsește în viața interioară.

”

La 6 noiembrie 1915, el a scris în același jurnal,

“

Mondrian își dă seama de importanța liniei. Linia a devenit aproape o operă de artă în sine; nu se poate juca cu ea când reprezentarea obiectelor percepute era extrem de importantă. Pânza albă este aproape solemnă. Fiecare linie de prisos, fiecare linie greșit plasată, orice culoare așezată fără venerație sau grijă, poate strica totul – adică spiritualul. [7]

”

Mișcarea artistică De Stijl

În timp ce revizuia o expoziție pentru una dintre acele reviste pentru care a scris, în 1915 (la jumătatea serviciului său de doi ani în armată), a intrat în contact cu lucrările lui Piet Mondrian, care era cu opt ani mai în vârstă decât el și care, până atunci, câștigase deja o oarecare atenție cu picturile sale. Van Doesburg a văzut în aceste picturi idealul său în pictură: o abstracție completă a realității. La scurt timp după expoziție, Van Doesburg a luat legătura cu Mondrian și împreună cu artiștii „înrudiți conceptului,” Bart van der Leck, Antony Kok, Vilmos Huszár și Jacobus Oud și au fondat revista Revista De Stijl, în 1917.^[8]

Promovarea mișcării De Stijl

Deși De Stijl era alcătuit din mulți membri, Van Doesburg a fost „ambasadorul” aproape permanent al mișcării, promovând-o în toată Europa. S-a mutat la Weimar în 1922, hotărând să îl impresioneze pozitiv pe directorul Școlii și al mișcării artistice Bauhaus, Walter Gropius, pentru a răspândi influența mișcării.

Deși Gropius a acceptat multe dintre preceptele mișcărilor de artă contemporană, el nu a simțit că Doesburg ar trebui să devină un „maestru Bauhaus.” Doesburg s-a instalat apoi lângă clădirile Bauhaus și a început să atragă elevi interesați de noile idei de constructivism, dadaism și De Stijl.^[9]

Neoplasticism

Caracteristicile neo-plasticismului (după Mondrian)

Regulile stricte ale lui Mondrian erau:

• Pot fi utilizate numai forme geometrice; se ignoră forma și culoarea naturală.
• Principalele elemente de compoziție să fie linii drepte sau zone dreptunghiulare.
• Suprafețele trebuie să fie plane dreptunghiulare sau prisme.
• Fără curbe, fără diagonale, fără cercuri.
• Se aleg doar culorile primare (roșu, albastru, galben), plus negru, gri și alb.
• Fără simetrie - nu se admite niciun fel de simetrie. Se crează, în schimb, o asimetrie puternică.
• Echilibrul se realizează prin relațiile dintre motivele geometrice.
• În plus, culorile îndrăznețe ar trebui să echilibreze liniile directe îndrăznețe.

Pe scurt, regulile neoplasticismului au fost concepute pentru a produce o abstractizare pură, fără compromisuri, puternic structurată, în conformitate cu viziunea lui Mondrian conform căreia modelele verticale și orizontale erau în mod inerent armonioase.

Elementarism

Caracteristicile elementarismului (după van Doesburg) ^[10]

• Pot fi utilizate numai forme geometrice, dar forme geometrice variate, nu doar dreptunghiuri și zone dreptunghiulare.
• Principalele elemente de compoziție pot să fie linii drepte atât linii drepte (orizontale și verticale), dar și varii diagonale, cu diferite grade de înclinare față de orizontală și verticală.
• Pot fi folosite curbe de diferite forme și grade de înclinare.
• Alături de culorile primare (roșu, albastru, galben) și de negru, gri și alb, pot fi folosite și alte culori și nuanțe.
• Lipsa de simetrie nu este obligatorie, dar nici nu poate guverna compoziția.

Despărțirea de Mondrian

Prietenia dintre Van Doesburg și Mondrian a rămas puternică în acești ani, deși principalul lor mijloc de comunicare a fost prin scrisori. În 1923, Van Doesburg s-a mutat la Paris, împreună cu soția sa Nelly van Moorsel. Pentru că cei doi bărbați au ajuns să se vadă în mod mult mai regulat, diferențele de caracter au devenit evidente: Mondrian era un introvertit, în timp ce van Doesburg era mai extravagant și un extrovertit.

În 1924, cei doi bărbați au avut dezacorduri, care au dus în cele din urmă la o despărțire temporară în acel an. Motivul exact al diviziunii a fost un punct de dispută ca între doi istorici de artă; de obicei, ideile divergente despre direcțiile liniilor din picturi au fost numite drept motivul principal: Mondrian nu a acceptat niciodată diagonalele, în timp ce Doesburg a insistat asupra aspectelor dinamice ale diagonalei și, într-adevăr, le-a prezentat în arta sa. Mondrian a acceptat unele concepte de diagonale, cum ar fi în picturile sale numite „Lozenge,” unde pânza era rotită cu 45 de grade, păstrând totuși liniile orizontale. În ultimii ani însă, această teorie a fost contestată de istorici de artă precum Carel Blotkamp, care citează diferitele concepte ale artistului despre spațiu și timp. După despărțire, Van Doesburg a lansat un nou concept pentru arta sa, elementarism, care a fost caracterizat de linii diagonale și anumite „deraieri” de la culorile și formele folosite, care în viziunea neo-plasticismului lui Mondrian, trebuiau a fi doar zone dreptunghiulare.

În 1929, cei doi artiști s-au împăcat, în urma unei întâlniri întâmplătoare la o cafenea din Paris.^[11]

Operă

Lucrări și publicații

Publicații

• Baljeu, Joost (1974). Theo van Doesburg. London: Studio Vista. ISBN: 0-289-70358-1.
• Hoek, Els; Blokhuis, Marleen; Goovaerts, Ingrid; Kamphuys, Natalie; et al. (2000). Theo van Doesburg: Oeuvre Catalogus. Utrecht: Centraal Museum. ISBN: 90-6868-255-5.
• Overy, Paul (1969). De Stijl. Studio Vista. ISBN: 0-289-79622-9.
• White, Michael (2003). De Stijl and Dutch modernism. Manchester University Press. ISBN: 0-7190-6162-8.

Lucrări

• 
  Femeie în peisaj
• 
  Autoportret cu pălărie, 1906
• 
  Autoportret, 1915
• 
  Compoziție, 1915
• 
  Compoziție I
• 
  Neo-Plasticism – Compoziție VII (cele trei grații), 1917
• 
  Contra compoziție XIII, 1929
• 
  Jucători de cărți, 1916 – 1917
• 
  Compoziție cu fereastră cu sticlă colorată III
• 
  Arbore
• 
  Portret abstract
• 
  Mișcare eroică

Alte articole conexe

• Dadaism
• De Stijl
• Elementarism
• Neoplasticism

Referințe

Legături externe

• Scanări ale numărului revistei De Stijl - conținând articolul lui van Doesburg - Letterklankbeelden
• Colecția lucrărilor lui van Doesburg de la Rijksmuseum
• Arhive - Theo van Doesburg
• Mai multe scrieri și articole originale ale lui Theo van Doesburg
• Surse multiple de citare ale lui Theo van Doesburg în lucrarea De Stijl 1917–1931 – The Dutch Contribution to Modern Art de H.L.C. Jaffé și J.M. Meulenhoff — De Stijl 1917 - 1931 – Contribuția neerlandeză la arta modernă,, Amsterdam, 1956
• Fapte biografice despre Theo van Doesburg, în The Dutch R.K.D. Archive, the Hague – Arhivele neerlandeze R.K.D., Haga