Schinel
| Schinel | |
|---|---|
 | |
| Cnicus benedictus | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Asterales |
| Familie: | Asteraceae |
| Specie: | Cnicus |
| Nume binomial | |
| Cnicus benedictus L, 1753 | |
Modifică text  | |
Schinel (Cnicus benedictus) este o plantă de cultură din familia Asteraceae, originară din Europa de Est, cunoscută sub mai multe denumiri populare: iarbă amară, șofran sălbatic, scai amar.[1]
Descriere
Plantă de cultură, cu tulpină dreaptă și înaltă de până la 1 m, simplă sau ramificată, acoperită cu spini, de culoare verzuie sau brun-roșiatică în partea superioară. Frunzele alterne, alungit lanceolate, cu nervuri proeminente; flori galbene tubuloase, grupate în antodii terminale și fructe achene brun-gălbui. Înflorește din luna iunie și până în august.[2]
În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene în perioada înfloririi.
Schinel (inflorescenţă)
Componenți principali
Sescviterpene (cnicina, benedictinaartemisiifolina și salonitenolidul), fitosteroli și glicozidele lor, acizi grași, mucilagii, taninuri, acizi rezonici, acid nicotinic, vitamina B1, săruri (potasiu, magneziu, calciu).[1]
Proprietăți
Intern:
- - produce o creștere a sucului gastric, înbunătățind digestia
- - mărește pofta de mâncare
- - acțiune depurativă și febrifugă
Extern:
- - antiseptic
- - cicatrizant și trofic[1]
Indicații
Intern: în anorexie și hiperaciditate gastrică; în tulburări digestive și stări inflamatorii ale stomacului; în boli ale ficatului și în cele ale căilor respiratorii.
Extern: în arsuri, degerături și ulcerații ale pielii.[1]
Note
- ^ a b c d Terapia naturistă pag. 221-222, Ecaterina D, Răducanu D. Ed Științifică, București 1992
- ^ selene.ro schinel
